Jurisprudenţă referitoare la aplicarea avertismentului pentru contravenţiile în care legea specială nu prevede această sancţiune de Tiberiu-Constantin Medeanu

Sursa Lege5.ro

Partea inferioară a formularului

 

Actul normativ-cadru pentru sancţionarea contravenţiilor este reprezentat de O.G. nr. 2/2001⁽¹⁾, aprobată prin Legea nr. 180/2002⁽²⁾. Aceasta stabileşte criteriile de individualizare a sancţiunii, de care trebuie să ţină seama agentul constatator.

Sub aspectul aplicării sancţiunii avertismentului sunt concludente prevederile art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care prevăd: „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă”.

Posibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului necesită o analiză a jurisprudenţei pentru contravenţiile din actele normative care nu fac referire la această sancţiune.

Dintre actele normative care reglementează contravenţii şi nu prevăd sancţiunea avertismentului pot fi exemplificate: Codul muncii⁽³⁾ ; Codul vamal⁽⁴⁾ ; Codul de procedură fiscală⁽⁵⁾ ; Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date⁽⁶⁾ ; Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere⁽⁷⁾ ; Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor⁽⁸⁾ ; Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă⁽⁹⁾ ; O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor⁽¹⁰⁾ ; O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România⁽¹¹⁾ .

Aceste acte normative şi altele asemănătoare reglementează numeroase fapte de natură contravenţională, stabilind amenzi consistente, fără să se refere la posibilitatea aplicării sancţiunii constând în avertisment⁽¹²⁾.

Aplicarea sancţiunii avertismentului în contravenţiile din aceste acte normative nu poate fi însă ignorată, deoarece art. 5 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 2/2001 o enumeră în categoria sancţiunilor contravenţionale principale, iar art. 7 alin. (3) stabileşte că: „Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”.

Această interpretare a fost confirmată de unele instanţe prin soluţii în care au aplicat sancţiunea avertismentului pentru contravenţii din acte normative care nu prevăd această modalitate de sancţionare.

Sub acest aspect sunt concludente câteva speţe care se referă la contravenţii reglementate în fiecare dintre actele normative enumerate anterior.

1.  Petenta S.C. L.A.N. S.R.L. a solicitat anularea sau modificarea procesului-verbal prin care a fost amendată cu 10.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1)  e)C. mun., pentru că au fost identificate două persoane care lucrau fără contract de muncă.

În temeiul art. 34 alin. (1) raportat la art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanţa a apreciat că sancţiunea nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care a fost comisă, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel, având în vedere că uneia dintre persoane i-a fost întocmit un contract de muncă începând cu data constatării contravenţiei, a considerat că sancţiunea avertismentului este suficientă.

Instanţa de apel a menţinut soluţia, apreciind că se impunea înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertismentul, având în vedere criteriile enumerate de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 raportat la circumstanţele reale ale cauzei şi la circumstanţele personale ale contravenientei⁽¹³⁾ .

2.  Petenta a solicitat instanţei să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 3.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 276 alin. (1)  e)din Legea nr. 53/2003, pentru faptul că un angajat nu avea contract de muncă.

Instanţa a înlocuit amenda cu avertismentul, motivând că sancţiunea aplicată este prea aspră în raport cu fapta săvârşită, iar potrivit art. 5 coroborat cu art. 21 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator trebuia să ţină cont de mai multe criterii, cum ar fi limitele sancţiunii prevăzute de actul normativ, necesitatea ca sancţiunea să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârşită, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal⁽¹⁴⁾ .

Instanţa de recurs a menţinut soluţia, cu aceeaşi motivare⁽¹⁵⁾.

3.  Petenta S.C. D.-T. S.R.L. a formulat plângere împotriva a două procese-verbale de constatare a contravenţiilor prevăzute de art. 115  a)C. vamal referitoare la depăşirea duratei tranzitului prin România cu mijloacele de transport rutier. Instanţa de fond a respins plângerea, motivând că nu sunt relevante aspectele referitoare la defectarea autovehiculului de mare tonaj şi înlocuirea cu alt autovehicul⁽¹⁶⁾.

Soluţia a fost modificată în apel, prin schimbarea sancţiunii amenzii în avertisment, cu motivarea că tranzitul a fost perturbat de o defecţiune auto⁽¹⁷⁾.

4.  Primarul Municipiului Zalău a solicitat instanţei să dispună anularea procesului-verbal de sancţionare nr. 22/2008, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii de 1.500 lei cu sancţiunea „avertisment”. Sancţiunea a fost aplicată în baza  31şi 32din Legea nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Instanţa a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea „avertisment”⁽¹⁸⁾ . Curtea de apel a respins recursul cu motivarea că: „Susţinerile recurentei vizând împrejurarea că instanţa în mod greşit a dispus înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului nu pot fi primite întrucât aprecierea proporţionalităţii cu gradul de pericol social al faptei săvârşite a împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta, a modului şi a mijloacelor de săvârşire a acesteia, a scopului urmărit de făptuitor şi a urmării produse precum şi circumstanţele personale ale contravenientului pot fi analizate şi în faţa instanţei de judecată, aceasta fiind componenta de temeinicie a procesului-verbal atacat”. A concluzionat că prima instanţă în mod corect a reţinut în raport de gradul de pericol social lipsa unor vătămări concrete şi împrejurarea că autoritatea s-a aflat la prima abatere de acest gen, că se impune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului⁽¹⁹⁾ .
5.  Petentul a fost sancţionat cu amendă pentru încălcarea dispoziţiilor art. 219 alin. (1)  b)din O.G. nr. 92/2003, care incriminează contravenţia Nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor recapitulative reglementate de Titlul VI din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Judecătoria Orşova a admis în parte plângerea contravenţională a petentei şi a modificat procesul-verbal de contravenţie întocmit de către Garda Financiară Mehedinţi, în sensul că amenda contravenţională în cuantum de 12.000 lei a fost înlocuită cu sancţiunea avertismentului⁽²⁰⁾.